CEL CE EȘTI ATOTPUTERNIC


Când adie vântul... ca o șoaptă,
Urechea-mi glasul Tău așteaptă.
Când fulgerul străbate orizontul,
Aștept tunetul, ce-aduce Cuvântul.
Te caut Isuse în zile cu ploi... soare...
Orice clipă fără Tine e chinuitoare.

Răspunde-mi Isus când Te chem,
Dorul... suferințele... în mine gem,
Și frigul cuprinde ființa mea,
Simt cum se duce viața din ea.
Te strig cu urlete și glasul stins,
Cu dorul revederii tot mai aprins.

Întind la cer mâinile în rugăciune,
Și las glasul spre cer să răsune.
Aștept mâna Ta... să mă ridice
În buchetul neprihănitelor spice.
Să întâmpin norul în veghere,
Să am parte de a vieții înviere.

Moartea... sfârșitu-mi urzește,
Știu, Isus... voia Ta se-împlineşte.
Moartea... nimic nu poate să facă,
Cât timp îmi vorbești... ea o să tacă.
Cât timp sunt în brațele Tale,
Urc spre cer... nu o iau la vale.

Tu Cel ce ești atotputernic.
Îndură-Te de mine, un netrebnic.
Când chemarea Ta... va răsuna.
Și pe norul slavei ne vei aduna
Pe toți copiii Tăi de pe pământ,
Ridică-mă prin sfântul legământ.